Pocainta - inseamna recunoasterea pacatului, parere de rau pentru el, parasirea lui si marturisirea lui in fata Domnului, adica intoarcerea la Dumnezeu.
El a mai zis: ,,Un om avea doi fii. Cel mai tinar din ei a zis tatalui sau: ,Tata, da-mi partea de avere, ce mi se cuvine.` Si tatal le-a impartit averea. Nu dupa multe zile, fiul cel mai tinar a strins totul, si a plecat intr'o tara departata, unde si-a risipit averea, ducind o viata destrabalata. Dupa ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare in tara aceea, si el a inceput sa duca lipsa. Atunci s'a dus si s'a lipit de unul din locuitorii tarii aceleia, care l-a trimes pe ogoarele lui sa-i pazeasca porcii. Mult ar fi dorit el sa se sature cu roscovele, pe cari le mincau porcii, dar nu i le da nimeni. Si-a venit in fire, si a zis: ,Citi argati ai tatalui meu au belsug de pine, iar eu mor de foame aici! Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu, si-i voi zice: Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, si nu mai sint vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai.` Si s'a sculat, si a plecat la tatal sau. Cind era inca departe, tatal sau l-a vazut, si i s'a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui, si l-a sarutat mult. Fiul i-a zis: ,Tata, am pacatuit impotriva cerului si impotriva ta, nu mai sint vrednic sa ma chem fiul tau.` Dar tatal a zis robilor sai: ,Aduceti repede haina cea mai buna, si imbracati-l cu ea; puneti-i un inel in deget, si incaltaminte in picioare. Aduceti vitelul cel ingrasat, si taiati-l. Sa mincam si sa ne veselim; caci acest fiu al meu era mort, si a inviat; era pierdut, si a fost gasit.` Si au inceput sa se veseleasca. (Luca 15:11-24)
