23 Februarie Geneza 32.1-21Evrei 1.14 ne învată că cei credinciosi beneficiază de slujirea îngerilor - aproape întotdeauna fără stirea lor. La plecarea sa din Canaan, Dumnezeu voise cumva să-i prezinte lui Iacov pe aceia pe care avea să-i folosească pentru a-i purta de grijă în timpul exilului său (28.12). Acum, în momentul întoarcerii, îngerii de la Mahanaim îl întâmpină pe patriarh în semn de bun venit în tara promisiunii. Dar Iacov nu este în starea de a se bucura de bunătatea lui Dumnezeu care-i ascultase rugămintea de odinioară (28.20, 21). Într-adevăr, inima lui nu este eliberată de teama specifică omului. Dacă nu-1 mai are pe Laban în spate, pe urmele lui, îl are încă înainte pe Esau si tremură la perspectiva întâlnirii cu el. Sigur că recurge la rugăciune (v. 9-12), dar imediat după aceea ia toate măsurile de prevedere pe care si le-ar putea imagina cineva, ca si cum nu ar fi crezut că Dumnezeu poate să-1 scape. Oare nu-i semănăm noi uneori?
Să observăm si atitudinea servilă a lui Iacov (v. 18, 20), desi binecuvântarea tatălui său îl înăltase ca stăpân al fratelui său. Nu credeti că, în locul acestei puneri în scenă si al tuturor acestor aranjamente circumspecte, Iacov ar fi făcut mai bine să meargă în fruntea cetei sale si, încrezându-se în Dumnezeu, să-i ceară cu curaj iertare fratelui său fată de care gresise?
24 Februarie Geneza 32.22- 32O a doua noapte memorabilă se înscrie în istoria lui Iacov. Această luptă cu îngerul este ca un rezumat al întregii sale vieti de până acum. Întotdeauna a căutat binecuvântarea prin propria strădanie; prin aceasta s-a opus lui Dumnezeu. Acum constată că puterea omului nu poate învinge si predomina. Este suficientă doar o atingere a lui Dumnezeu (v. 25) si toată puterea lui este nimicită. Iacov este obligat în felul acesta să înceteze să se mai încreadă în sine. El învată acest adevăr fundamental al vietii credinciosului: „când sunt slab, atunci sunt tare" (2 Corinteni 12.10) si în acel moment triumfa, declarând prin credintă: „Nu te voi lăsa să pleci decât dacă mă vei binecuvânta" (v. 26; Osea 12.4). Victorie a rugăciunii! El obtine binecuvântarea sub forma numelui Israel, cel atât de mare în planurile lui Dumnezeu, în Scriptură si în istorie, nume care ne vorbeste despre Hristos Biruitorul, Printul, adevăratul Israel al lui Dumnezeu.
Dragi crestini, Dumnezeu doreste să ne facă învingători. Dacă ne opreste pe calea pe care am ales-o prin voia noastră si ne ia puterea firească, o face pentru a ne da puterea Lui.
Iacov îsi va aminti de Peniel. Toiagul său îi va vorbi fără încetare de acest loc. Coapsa i-a fost luxată (scrântită), dar i-a fost eliberat suflul (Rom. 7.24, 25).
25 Februarie Geneza 33.J-20 După ce Dumnezeu i-a schimbat numele în Avraam, vechiul său nume, Avram, a dispărut pentru totdeauna. Spre deosebire de el, numele lui Iacov rămâne în continuare, iar noul nume, Israel, îi devine familiar numai mult timp după Peniel. Acesta este un semn că bătrânul Iacov, „cel care ia luat locul altuia" (25.26 nota f), n-a încetat să se manifeste. Totusi harul divin a fost evident fată de el si familia lui. Domnul răs¬punsese la rugăciunea lui din cap. 32.11, înduplecând inima lui Esau (v.4). Si, pentru a sublinia că într-adevăr lucrarea este a lui Dumnezeu, că darurile pregătite de Iacov au fost absolut inutile în fata dispozitiilor de necontestat ale lui Esau, v. 8 ne arată că Esau nici măcar nu le-a înteles rostul. Totusi vedem că reapar temerile sărmanului Iacov. In fata lui Esau care voia să-1 apere, el ar fi putut da mărturie despre încrederea sa în protectia Dumnezeului atotputernic: În loc de aceasta, el se strecoară printr-o minciună, spunând că se va duce la Seir, în timp ce va pleca la Sucot. După aceea, ceea ce este si mai rău, îsi construieste o casă (v. 17) si îsi cumpără un ogor (v. 19), negându-si astfel de două ori pozitia de străin pe pământ. Consecintele nu întârzie să se arate: au loc însotiri rele ce duc la necinstirea fiicei sale si la grozava răzbunare a doi dintre fiii săi, tristul subiect al cap. 34.
26 Februarie Geneza 35.1-15După evenimentele rusinoase care au avut loc în familia lui, Iacov este tulburat, descurajat (34.30). Dar Dumnezeu nu doreste să-1 lase în această stare si îi spune: „Ridică-te, suie-te la Betel, locuieste acolo, ridică acolo un altar" (v. 1). Betel, casa lui Dumnezeu, este locul prezentei Sale. Acelasi glas divin îl invită pe crestin în prima zi a săptămânii să înceteze să se mai ocupe de afacerile lui, pentru a merge la locul unde Domnul a promis că va fi prezent si pentru a se închina în duh si în adevăr. Dar înainte de a putea să asculte - Iacov o stia bine - un lucru este obligatoriu. Cortul său ascundea obiecte care nu se potriveau cu prezenta sfântă a lui Dumnezeu: trebuia deci ca terafimii lui Laban să nu mai fie în cortul Rahelei. Acesti „dumnezei străini" tolerati timp îndelungat trebuia scosi afară fără milă, înainte de a se înfătisa înaintea Domnului. Abia după aceasta Iacov poate să se ducă la Betel, loc pe care a încetat să-1 mai găsească „înfricosător". Zideste acolo un altar, amintindu-si cu recunostintă de binecuvântările pe care le-a primit si Îl aude pe Dumnezeu confirmând toate promisiunile Sale. După ce a judecat si părăsit tot ce nu era potrivit cu slujba sa înaltă, adoratorul este coplesit în prezenta lui Dumnezeu de multiple binecuvântări si de o mare răsplată (Osea 14.
.
27 Februarie Geneza 35.16-29O nouă etapă din viata lui Iacov! Pe când se află încă pe drum au loc simultan nasterea lui Beniamin si moartea Rahelei. Calea crestinului este presărată atât cu bucurii, cât si cu suferinte. Ca si Iacov, el poate „ridica stâlpi de aducere-aminte" (v. 14, 20).
Cele două nume date copilului vorbesc fiecare despre Domnul Isus. Ben-Oni (fiu al durerii mele) este numele Celui pe care Israel îl va jeli „cum plânge cineva pe singurul lui fiu" (Zaharia 12.10); este numele Celui care a fost El însusi lovit pe pământ, om al durerii si obisnuit cu suferinta. Dar în acelasi timp El este adevăratul Beniamin (fiu al dreptei), Fiul de la dreapta Tatălui, căruia Dumnezeu i-a spus: „Sezi la dreapta Mea" (Psalmul 110.1; citat întâlnit de nenumărate ori în N. T.). Cele două nume purtate de aceeasi persoană sunt de nedespărtit. Ele ne amintesc că suferintele si gloria lui Hristos nu pot fi disociate (1 Petru 1.11).
Un alt nume în lectura noastră ne face să ne gândim la Isus: Betleem (v. 19), unde avea să Se nască Mântuitorul. Acolo este mormântul Rahelei, locul lacrimilor men¬tionate la început de Evanghelie (Matei 2.18), dar si locul unde s-a vestit lumii cea mai mare bucurie din toate timpurile (Luca 2.10).
28-29 Februarie Geneza 36.1-43După nasterea lui Beniamin, familia lui Iacov este completă (35.24). Dar în paralel cu ea familia lui Esau prosperă. Ea însumează numeroase căpetenii, chiar regi. Unii tineri sunt dornici să devină lideri, dar cu mult mai bine este a asculta de Domnul si a-i sluji pe ai Săi decât a avea autoritate asupra altor persoane. Domnul îi învată pe ucenicii Săi: „Stiti că cei care sunt considerai că stăpânesc peste natiuni domnesc peste ele; ... între voi nu este asa ... oricine ar vrea să fie cel dintâi între voi va fi robul tuturor" (Marcu 10.42-44).
Printre oamenii puternici amintiti în acest capitol unul a găsit izvoare fierbinti în pustiu, imagine a tuturor deceptiilor acestei lumi si a lucrurilor care niciodată nu vor potoli setea (v. 24). Un altul, Amalec, avea să devin cel mai aprig dusman al lui Israel si cu care poporul Domnului va avea de-a face în întreaga sa istorie.
Sfârsitul v. 8 ne aminteste că Esau este Edom Numele de lacov, „cel care ia locul altuia", a fost schimbat în Israel, „Printul lui Dumnezeu", în timp Esau a fost numit Edom (25.30), care semnifică „rosul „supă". Teribilă ironie! Acest om si toti urmasii săi, din neam în neam, au fost condamnati să poarte numele de blid de mâncare, cel dat în schimbul binecuvântării.
Sursa:
http://groups.yahoo.com/group/paginacrestina/
