Despre sarbatori

[Damelia]

"Aceasta să vă fie o lege veşnică: în luna a şaptea, în a zecea zi a lunii, să vă smeriţi sufletele, să nu faceţi nici o lucrare, nici băştinaşul, nici străinul care locuieşte în mijlocul vostru." (Levitic 16;29)

Daca pentru unii sarbatorile instituite de niste muritori, pe fondul a tot felul de evenimente pamantene, cosmice, mai mult sau mai putin reale prezinta o atat de mare importanta, de ce nu se ia in considerare o sarbatoare a carei data este fixata de Insusi Dumnezeu, precum in versetul de mai sus? 

Pe de alta parte, de ce se preiau din Scriptura numai lucruri care sunt la indemana omului si mai ales vin sa le satisfaca poftele de natura fizica si materiala? Fac referire aici la sarbatorile, obiceiurile si ritualurile importate din perioada Vechiului Testament si chiar din cea a vietii Mantuitorului pe acest pamant, care nu doar ca nu isi mai gasesc justificarea in zilele noastre dar sunt aduse in prim-plan, drept paravan pentru acoperirea placerilor materiale si de ce nu pentru adormirea constiintei celor slabi. 

[Altior]

Eu visez la un jubileu, în care statul român să mă elibereze de sclavie. De asemenea, după 15 ani de muncă, aş fi avut dreptul, potrivit legii vechi, la doi ani sabatici. Dom' Băsescu, se aude acolo, sus ?

[HorvathLiviu]

Multi is revoltati de atatea sarbatori eclesiale.Si eu am fost odata. Citind insa cartea Leveticului am ramas uimit de accentul pus pe sarbatori de insusi Dumnezeu. Defapt Scriptura incepe cu o mare sarbatoare, Sabatul, ziua de odihna. Sarbatoarea e acel eveniment si timp sacru consacrat fiintei lui Dumnezeu. Uitam de treburile noastre profane, si fiinta noastra se concentreaza si se daruie Rascumparatorului. Cand El e sarbatorit, si slavit, Dumnezeu nu se supara, cred ca vom sarbatori un Cracium, sau orice alta sarbatoare "profana" neporuncita in Scripturi. Doamne ajuta!

[Altior]

Problema este că uităm prea adesea atât semnificaţia sacră a unei sărbători religioase, cât şi faptul că "toate ale praznicului" nu înseamnă doar să mâncăm bine şi să bem bine, ci şi să fim atenţi cu Stăpânul nostru şi cu sfinţii Săi bineplăcuţi. Astfel, vom înţelege că sărbătoarea Crăciunului este, de fapt, ziua de naştere a Stăpânului nostru şi nu neapărat vremea cumpărăturilor, Paştele este ziua eliberării noastre de sub suveranitatea lui Satan şi nu momentul în care vine iepuraşul şi ne aduce ouă roşii, Cincizecimea este ziua de naştere a Miresei Sale şi nu vremea micilor şi berii, etc, etc.