Bineînţeles că este mai mult decât de folos: este neapărat necesar a fi citită şi mai mult decât citită: studiată. Cuprinde o mulţime de sfaturi înţelepte, prea adesea uitate azi.
Este cu totul greşit a se crede că numai Noul Testament este revelat şi revelator. Întreaga Biblie este inspirată şi Îl are ca autor pe Dumnezeu, după cum a afirmat în mod solemn Biserica de multe ori, cam o dată la două secole, pentru ca oamenii să nu uite.
Pericolul uitării există şi azi, poate mai mult ca oricând. Azi avem tendinţa de a elimina cam toate cărţile Vechiului Testament şi ale reţine doar pe ale Noului Testament. Şi din Noul testament eliminăm mai întâi Apocalipsa, zicând că Biserica a oscilat cam mult dacă să o cuprindă în Canon sau nu. Eliminăm Scrisorile Enciclice ca irelevante, eliminăm Scrisorile Pauline ca referindu-se la situaţii sociale particulare pentru acel loc şi acea epocă. Reţinem numai Evangheliile. Şi Faptele, dar nu pe toate, numai pe acelea care ne convin. De exemplu fapta că Petru judecă şi condamnă la moarte pe cei care ascund pentru ei banii Bisericii o neglijăm. Din Evanghelii, eu zic că putem elimina Ioan, care e prea filozofică şi oprim doar Sinopticele. Având în vedere că Matei este antisemit, din cei patru evanghelişti rămânem cu următorii doi: Luca şi Marcu. Dintre cele două, a lui Luca fiind mai târzie o putem reţine pe a lui Marcu. De fapt, ce nevoie am mai avea de Evanghelie, Dumnezeu e în inimile noastre şi ne arată calea, nu-i aşa ? Din toată credinţa, rămânem cu o frază: "Dumnezeu este iubire". Deci, să ne iubim unii pe alţii, după cum avem poftă şi pofte. Ce veniţi dv cu Leviticul şi alte alea ?
