Despre nasterea din nou

[ucenicul]

Nasterea din nou este regenerarea vietii, inzestrandu-ne cu o dispozitie si o atitudine duhovniceasca sfanta; ea cuprinde intreg caracterul: intelectul, sentimentul si vointa. Astfel, fiecare pacatos, pentru a deveni credincios, trebuie sa fie nascut din nou.

Ioan 3:7- Nu te mira ca ti-am zis: ,,Trebuie sa va nasteti din nou.

Prin puterea sa proprie omul nu se poate naste din nou, nu se poate schimba.

Ieremia 13:23- Poate un Etiopian sa-si schimbe pielea, sau un pardos sa-si schimbe petele? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul?
Ioan 15:5- Eu sint Vita, voi sinteti mladitele. Cine ramine in Mine, si in cine ramin Eu, aduce multa roada; caci despartiti de Mine, nu puteti face nimic.

Fara nasterea din nou toate incercarile de a face fapte bune pe care sa le rasplateasca Dumnezeu in ziua judecatii, de a trai voia lui Dumnezeu, sunt falimentare, nu pot da nici un rezultat bun. Prin nasterea fireasca noi mostenim o fire pacatoasa, care da roadele pacatului.Suntem ca si un paduret care nu poate aduce roade bune. Numai altoirea e ceea ce poate schimba firea.

Matei 7:16-18- Ii veti cunoaste dupa roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din maracini? Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele. Pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rau nu poate face roade bune.
Romani 8:7- Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamintesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, si nici nu poate sa se supuna.
Matei 12:34- Pui de napirci, cum ati putea voi sa spuneti lucruri bune, cind voi sinteti rai? Caci din prisosul inimii vorbeste gura.

Nasterea din nou este lucrarea divina pe care o face Dumnezeu in viata pacatosului pentru a corespunde vointei Sale. Pentru ca un pacatos sa fie nascut din nou el trebuie sa se pocaiasca si sa creada, adica sa primeasca mantuirea prin har. Atunci Dumnezeu face lucrarea nasterii din nou prin Cuvantul Sau si prin Duhul Sfant.

1 Petru 1:23- fiindca ati fost nascuti din nou nu dintr'o saminta, care poate putrezi, ci dintr'una care nu poate putrezi, prin Cuvintul lui Dumnezeu, care este viu si care ramine in veac.
Iacov 1:18- El, de buna voia Lui, ne-a nascut prin Cuvintul adevarului, ca sa fim un fel de pirga a fapturilor Lui.
Ioan 3:5- Isus i-a raspuns: ,,Adevarat, adevarat iti spun, ca, daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre in Imparatia lui Dumnezeu.
Efeseni 2:10- Caci noi sintem lucrarea Lui, si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune, pe cari le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele.

Nasterea din nou nu este o imbunatatire a vietii, ci schimbarea radicala a vietii. Ea nu este schimbarea efectului, ci a cauzei determinante; nu e curatirea vietii exterioare, ci a vietii interioare.

2 Corinteni 5:17- Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura (Sau: zidire.) noua. Cele vechi s'au dus: iata ca toate lucrurile s'au facut noi.
Romani 6:4- Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentruca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua.
Coloseni 3:9-10- Nu va mintiti unii pe altii, intrucit v'ati desbracat de omul cel vechi, cu faptele lui, si v'ati imbracat cu omul cel nou, care se inoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut.

Nasterea din nou ne da calitatea de copii ai lui Dumnezeu; ea ne face partasi firii dumnezeiesti, capabili de a trai voia lui Dumnezeu. Ea este a doua fire in viata noastra dupa cum, prin altoire paduretul nu este starpit, el continua sa existe insa fara sa i se dea posibilitatea de manifestare, tot asa e si cu nasterea din nou: firea veche e rastignita - pusa in imposibilitate de actiune - iar firea noua creste si aduce roada buna. Calitatea altoiului este cu totul deosebita de cea a paduretului: in esenta lemnului, in frunze si in fructe. Asa e si cu cel nascut din nou: toate lucrurile trebuie sa arate calitatea lui de copil al lui Dumnezeu.

Ioan 3:6- Ce este nascut din carne, este carne, si ce este nascut din Duh, este duh.
Galateni 5:22-23- Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia,  blindeta, infrinarea poftelor. Impotriva acestor lucruri nu este lege.
Matei 7:17- Tot asa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rau face roade rele.

Prin nasterea din nou devenim mostenitori ai lui Dumnezeu. Dreptul la mostenire vesnica e pe baza inrudirii noastre cu Dumnezeu. Cine nu e nascut din nou nu este copil al lui Dumnezeu si nici nu are drept la mostenirea vesnica.

Romani 8:17- Si, daca sintem copii, sintem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu, si impreuna mostenitori cu Hristos, daca suferim cu adevarat impreuna cu El, ca sa fim si proslaviti impreuna cu El.
Ioan 3:3- Drept raspuns, Isus i-a zis: ,,Adevarat, adevarat iti spun ca, daca un om nu se naste din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu."

[bygrace]

  E adevarat ca Domnul Isus ne-a spus:
"Adevarat, adevarat va spun ca daca cineva nu se naste din nou din apa si Duh nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu." (Ioan 3:5)
si noi ar trebui sa intelegem clar din Cuvant ce legatura are botezul Lui Isus cu botezul in apa si cu nasterea din nou.

Pavel a mentionat ca el a fost trimis sa predice/sa vesteasca Cuvantul si nu sa boteze. (a botezat in apa doar pe cativa)
"Caci Hristos nu m-a trimis sa botez, ci sa predic evanghelia..." (1 Cor. 1:14-17).

Unii ar zice ca botezul (credinciosilor) nu ne salveaza, dar Petru a spus despre botezul (unic, din Matei 3:13-17):

"în zilele lui Noe, şi se pregătea corabia în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.
Icoana aceasta inchipuitoare va mintuieste acum pe voi, si anume botezul, care nu este o curatire de intinaciunile trupesti, ci marturia unui cuget curat inaintea lui Dumnezeu prin invierea lui Isus Hristos,"

Vizitati acest site, click aici.

[Rol]

 cred ca e o diferenta intre botez si nasterea din nou , prin faptul ca :

          -nasterea din nou este atunci cand iti predai viata in mana lui Dumnezeu si renunti la viata veche , pentru cea noua - acest moment putand fi odata cu botezul , dar si inainte sau dupa cu ceva timp

          - botezul este o marturie a credintei in fata oamenilor , a lui Dumnezeu si a martorilor nevazuti

[lucianti]

• Ce s-a scris aici este adevarat dar botezul il faci ca o marturie a unui cuget curat in fata oameniilor , a lui Dumnezeu si a intregului cer pe cand nastertea din nou sau "metanoia "sau pocainta o faci pentru a fi mantuit asa cum Isus o spune lui Nicodim.
  Nu se vorbeste foarte des despre metanoia si nici despre pocainta ce inseamna.
  A te pocai este de fapt in greaca vehe metanoia si a te trece dintr-un cult spre altul ci spre a te cai de pacatele tale.
  In rest numai de bine tuturor si apreciez mult acest forum
  Domnul Dumnezeu sa va binecuvanteze.
  

[pacs]

Botezul si nasterea din nou merg "mana in mana". Scufundarea in apa adica in invatatura Duhului Sfant (Ioan 7;37-39) ii permite omului sa treaca de la o fire lumeasca la o fire duhovniceasca. Aceasta presupune un proces in timp , o crestere de la starea de pocainta (metanoia) la starea de hrana tare . In momentul cand crestinul ajunge la hrana tare (Evrei 5;14) se poate spune ca procesul nasterii din nou a luat sfarsit.

[marian]

"Nasterea din nou" vreau sa o numesc CONVERTIRE ZILNICA! La Botez primim harul lui Dumnezeu si devenim copii ai Lui. Cu ajutorul harului noi putem ca in fiecare zi sa ne "renastem la o viata noua" . Botezu primit fie cand eram mici, fie acum cand suntem adulti, imprima in suflet un caracter de nesters, insa este de datoria noastra ca zilnic sa reimprospatam acest har adica de a lupa impotriva pacatului si de a cauta sa ne apropiem de Dumnezeu.
Botezul trebuie sa fie administrat o singura data in viata si sa fie in numele sf Treimi. Daca esti ortodox si parasesti biserica pentru o alta confesiune botezul ramane valid. Un al doilea botez nu isi are rostul! Daca vrei cu adevarat sa traiesti ca un autentic crestin atunci cea ce trebuie sa faci este sa renunti la pacat si sa te apropii de Dunezeu pentru ca prin botez deja esti fiul sau adoptiv.

[HorvathLiviu]

metanoéō, metánoia

A. Greek Usage.

1. metanoéō. (1) This word, which is fairly rare, has first the sense “to note after or late” (often with the sense “too late”). (2) It then means “to change one’s noús,” i.e., opinion, feelings, or purpose. (3) If it is perceived that the former noús was wrong, it then takes on the sense “to regret,” “to rue,” in various constructions, and often with an ethical nuance.

2. metánoia. (1) The noun, too, can mean “later knowledge” or “subsequent emendation.” (2) More commonly it denotes “change of noús,” whether in feelings, will, or thought. (3) It then means “remorse” or “regret” if there is dissatisfaction with the previous noús and the pain etc. it might have caused.

3. Historical Significance of the Date. At first the two words bear a purely intellectual sense. When the idea of change of noús establishes itself, emotional and volitional elements come in, but the change is not necessarily ethical; it may be from good to bad. Only when the idea of regret is present is a moral component plainly included, and even now there is no total change in life’s direction, for the regret is only for a specific act or attitude, not for a whole way of life. Philosophers use the terms mainly in the intellectual sense, though not without a moral nuance. Fools become wise when they reconsider, but the wise are above metánoia, since it would pillory them as the victims of error and show them to be lacking in inner harmony. The Greek world offers no true linguistic or material basis for the NT understanding of metanoéō and metánoia as conversion.


 metanoéō and metánoia in the NT.

1. The Linguistic Understanding. The two words are most common in the Synoptics and Acts (the verb 21 times, the noun 14). Paul has the verb only once, and the noun four times. The verb occurs 12 times in Revelation, the noun three times in Hebrews and once in 2 Peter. The popular sense occurs in Lk. 17:3-4 and 2 Cor. 7:9-10 (“regret” or “remorse”). The usual meaning is “change of mind” or “conversion” with the full OT nuance. This nuance is important, for it makes a big difference whether the call of Jesus to repent is a call to total conversion or simply a call to sorrow for sin, a change of mind, or acts of restitution.
2. The Concept of Conversion.
(1) John the Baptist. Conversion is the core of the message of John, who proclaims the imminence of judgment and demands a turning to God as God is turning to us. The summons acquires new urgency inasmuch as it stands in the light of eschatological revelation. This is a once-for-all conversion, an inner change, that is required even of the righteous and must find expression in acts of love. A baptism of conversion signifies that God is at work to change our nature for the new aeon. God himself grants conversion as both gift and task; it is for us to let it be given and to authenticate it as the divine basis of a new being.
(2) Jesus. In the teaching of Jesus metanoeíte is the imperative that is implied in the indicative of the message of the kingdom. Conversion is a basic requirement that follows from the reality of the eschatological kingdom as it is present in Jesus‘ person. The preaching and miracles are a call to conversion in a final and unconditional decision, in a once-for-all turning to God in total obedience (cf. Mk. 1:15; Mt. 12:39ff.; 11:20ff.; Mt. 4:17). This is the point of Jesus’ teaching even when the terms are not used. Not merely evil, but anything that might be put before God must be renounced (Mt. 5:29-30; 10:32ff., etc.). Conversion applies to all people, demanding a complete commitment that seeks forgiveness in full trust and surrender. Faith is its positive aspect (cf. Mk. 1:15). It is not a human achievement, for it involves becoming small and receptive like a child (Mt. 18:3). It is God’s gift, but as such a binding requirement. By the baptism of the Spirit Jesus imparts the divine power that creates those who are subject to the divine rule, i.e., converted people. In all its severity, then, the message is one of joy. metánoia is not law, but gospel.
(3) Primitive Christianity.
a. General. In the apostolic kerygma conversion is a total requirement. The disciples preach it in Mk. 6:12 and are directed to summon people to it in Lk. 24:47. metánoia is at the heart of their message in Acts (5:31; 8:22; 11:18, etc.). It is a basic article in Heb. 6:1. Peter’s sermon connects it with baptism (Acts 2:38). It is a turning from evil to God (8:22; 20:21). It is both a divine gift and a human task (5:31; 2:38). It embraces all life (cf. Acts 3:19 etc.). Its basis is Christ’s saving work (5:31). The Spirit effects it (11:18). Faith goes with it (26:18). The imminent end gives urgency to its proclamation (Rev. 2:5, 16; 3:3). The goal is remission of sins (Acts 3:19) and final salvation (11:18).
b. Paul. In Rom. 2:4 metánoia in view of the judgment is what God in his goodness seeks for us. It is God’s gift (2 Tim. 2:25). It means a radical break with the past (2 Cor. 12:21). Psychologically it involves remorse (2 Cor. 7:9-10), but more deeply it is God’s saving work. For Paul, the concept of faith embraces conversion with its implication of death and renewal. This explains his sparing use of the terms.
c. John. In John, too, faith includes conversion. So does the new birth from God. The sharp line drawn between light and darkness etc. means that believing in God necessarily carries with it a turning from evil.
d. The Impossibility of a Second metanoía in Hebrews. Hebrews stresses the total seriousness of conversion. We cannot command it at will (12:7). There is no renewal of it for apostates. What is at issue is not daily repentance but the decisive change that is a new creation. Those who are set in the circle of eschatological salvation, if they consciously arrest the movement and turn back from God, are exposed to eschatological judgment. Conversion is a totality, and hence its surrender is a total surrender.
Kittel, G., Friedrich, G., & Bromiley, G. W. (1995, c1985). Theological dictionary of the New Testament. Translation of: Theologisches Worterbuch zum Neuen Testament. (642). Grand Rapids, Mich.: W.B. Eerdmans.

[Altior]

Eu aş propune ca mesajele:
-să fie redactate în româneşte
-să se evite postările de tip "copy and paste", precum şi citatele lungi. Dacă se simte nevoia unui citat lung, furnizarea unei legături este un mijloc preferabil
-să scriem cu cuvintele noastre şi nu ale altora, din experienţa noastră, din ceea ce am observat.

[ucenicul]

Altior, sunt de acord cu cele spuse de tine... Pentru materialele preluate partial de pe alte site-uri trebuie specificata clar sursa. HorvathLiviu, apreciez faptul ca ai venit alaturi de noi pe forum, dar pe viitor te rog sa postezi mesaje in limba romana. Este un forum romanesc si astfel pricepem cu totii despre ce este vorba. Si Altior, exista o limita pentru dimensiunea unui mesaj, limita pe care o pot modifica oricand. Deocamdata este setata o limita destul de generoasa, dar nu exagerata.