Istoric

Cladirea noua a bisericii noastre a inceput sa rasara in Primavara anului 1992. Ea este expresia acelei descatusari si a acelui entuziasm de care au fost cuprinse Bisericile imediat dupa caderea regimului comunist. Inca inainte de acest eveniment, Biserica noastra se confrunta cu o acuta nevoie de locuri in sala veche, atat pentru membrii ei, cat si pentru vizitatorii care erau din ce in ce mai multi. In cei 10 ani de la Revolutie, numarul membrilor Bisericii aproape sa dublat atingand cifra de 860 fara a include cei peste 400 de copii si tineri care frecventeaza adunarile noastre. Dupa cum este stiut, cineva poate deveni membru al unei Biserici Baptiste numai la maturitate si numai cand voluntar alege sa-L urmeze pe Mantuitorul. Apoi el pecetluieste hotararea sa printr-o marturie publica in apa botezului. De-a lungul anilor, ”datornici”, bogati sau saraci, invatati sau mai putin invatati, s-au plecat la picioarele Domnului Isus, cerandu-I iertare. Toti acesti credinciosi ai bisericii au conlucrat la zidirea acestui nou lacas atat pentru ei cat si pentru cei care vor veni la pocainta in viitor.

Dumnezeu s-a folosit intotdeauna de oameni si imprejurari pentru a-si duce mai departe planul Sau in istorie. Construirea acestui edificiu bisericesc in Alba Iulia este doar o mica secventa din Marele Sau plan. Dumnezeu nu numai ca se foloseste de imprejurari, ci El este Creatorul imprejurarilor favorabile pentru Biserica Sa. Asa dupa cum afirma profetul Daniel in cartea sa, El este suveran in istorie: ”El schimba vremurile si imprejurarile; El rastoarna si pune pe imparati;… ” (Daniel 2:21) Noi, romanii, inrobiti timp de jumatate de secol de regimul comunist, am afirmat public in Decembrie 1989 ca Dumnezeu a produs rasturnarea lui Ceausescu chiar daca, pentru realizarea acestui lucru, El s-a folosit de oameni. Daca unii au uitat sau au incetat sa mai creada acest fapt, noi continuam sa-l afirmam cu tarie. Noile autoritati aparute dupa Revolutie, constiente de prigoana si privatiunile la care au fost supuse in trecut Bisericile, indiferent de confesiune, au pornit actiuni reparatorii fata de acestea. Una dintre ele a fost o hotarare a Guvernului Romaniei care prevedea atribuirea de catre autoritatile locale, cultelor religioase, a unor terenuri pentru construirea de lacasuri de cult. Hotararea prevedea ca aceste terenuri sa fie localizate in zone centrale ale localitatilor respective. Dispunand de un asemenea drept, Biserica noastra aflata in mare nevoie de spatiu, a solicitat in scris autoritatilor locale atribuirea unui teren pentru constructie. Intr-o prima faza s-a cautat un teren adecvat din mai multele oferte pe care autoritatile locale le aveau la dispozitie. Echipa formata din fratii Nelu Muntean si Marginean Nicolae, la care s-a alaturat domnul arhitect Barbieri Marius, ca reprezentant al Primariei, au cutreierat orasul vizitand diferitele spatii disponibile. Privirile celor doi frati si a celorlalti factori decizionali ai Bisericii s-au oprit asupra terenului pe care actualmente se afla cladirea. S-au continuat demersurile pentru a obtine terenul de pe strada Avantului (in prezent se numeste strada Dr. Ioan Ratiu). La ora aceea insa mai erau si alti solicitanti care doreau o alta destinatie terenului. Intr-o asemenea situatie cuvant greu au avut vecinii terenului. Cei doi frati mai sus amintiti au facut un demers prin care vecinii si-au exprimat in scris preferinta pentru un lacas de cult in detrimentul celeilalte optiuni. Dorim si cu aceasta ocazie sa multumim mult tuturor vecinilor care ne-au sprijinit. Cu aceste date noi si nu fara dispute la nivelul factorilor decizionali s-a ajuns ca, dupa mai multe sedinte, sa se atribuie Bisericii noastre terenul disputat. Intr-o prima faza terenul ne-a fost dat in chirie. Ulterior a fost atribuit cu titlu de proprietate. Prima si marea batalie fusese castigata. Era in anul 1991 luna Mai. Dorim sa multumim tuturor factorilor decizionali implicati pentru sprijinul acordat in obtinerea terenului. La scurt timp terenul a fost imprejmuit. Totusi, constructia nu a inceput decat dupa mai bine de un an, din doua motive. Primul era faptul ca Biserica se afla implicata in construirea unor sali aferente la vechea cladire de pe strada Doinei. Aceste sali ne-au ajutat mult in desfasurarea activitatilor pe perioada celor sapte ani cat a durat noua constructie. Al doilea motiv, care a intarziat demararea lucrarilor, au fost surprizele pe care ni le-a oferit terenul. Acesta era impanzit cu cabluri de inalta tensiune si tevi de canalizare care trebuiau deviate. Desi devierile au ridicat destule dificultati, totusi, cu ajutorul Domnului si acest factor descurajator a fost depasit. Intre timp, conducerea bisericii a hotarat ca proiectul noii cladiri sa fie intocmit de catre vecinul vechii cladiri, domnul arhitect Voica Florin. Tot in aceasta perioada s-au facut demersurile pentru obtinerea aprobarilor necesare si a autorizatiei de constructie. Din nou multumim tuturor acelora care ne-au sprijinit.

Dumnezeu se foloseste de oameni simpli ca sa initieze si sa realizeze lucruri marete. Cand a ales sa aduca la mantuire multi oameni, Domnul Isus si-a ales ca apostoli oameni de rand. La fel a lucrat Domnul si in demararea acestui proiect. Oamenii care au batut cel mai mult la porti pentru obtinerea terenului si a celorlalte aprobari au fost fratii Marginean Lae si Trif Timotei. Tot ei au fost aceia care s-au implicat in organizarea santierului si in prima faza a constructiei. De la faza turnarii talpilor si pana la finalul constructiei, omul care a condus echipa de lucru, a fost fratele Popa Onu. Lucrand zeci de ani pe santier si ajuns la pensie, s-a pus la dispozitia acestei vaste lucrari pentru toata perioada cat ea a durat. Nu putem sa trecem cu vederea aportul deosebit al domnului Vintan Ioan, credincios ortodox, care pe toata durata lucrarilor a dat dovada de harnicie, pricepere, seriozitate si un calm deosebit. Totusi daca ar fi sa mentionam omul care a slujit cel mai mult cauza noului edificiu ar trebui sa ne oprim in dreptul fratelui Dragomir Ioan, unul dintre pastorii Bisericii. L-am intrebat cum a ajuns sa se implice in lucrare si mi-a dat un raspuns interesant: ”Pe nesimtite”. Prima data a lucrat pe excavator, pregatind groapa pentru demisol si stalpii care aveau sa fie turnati, intrucat lucra la un trust de utilaje si agregate. Nu banuia ca mai tarziu, datorita nevoii cat si priceperii sale la desen, avea sa devina colaboratorul numarul unu al arhitectului. Odata cu inaintarea lucrarilor, fratele Ionut, asa cum este cunoscut in cercul nostru crestin, s-a implicat tot mai mult in coordonarea lucrarii, fiind omul de care Dumnezeu s-a folosit cel mai mult. Pentru toata protectia si tot ajutorul, lui Dumnezeu I se cuvine gloria si multumirile. El sa-si reverse binecuvantarea peste acesti frati scumpi.

Omagiu Colaboratorului ”Necunoscut”

In zilele comemorative, demnitarii si reprezentantii institutiilor, in semn de omagiu fata de sacrificiul inaintasilor, depun coroane de flori la monumentul Eroului necunoscut. Acesta este un personaj simbol pentru toti eroii cazuti intr-o anume lupta si al caror nume nu este cunoscut. Bunul simt a nascut un asemenea personaj simbol, pentru ca este stiut foarte bine ca victoria nu au castigat-o numai generalii, ofiterii, subofiterii sau gradatii. Tot bunul simt ne obliga sa nu trecem cu vederea acea armata de contribuabili la zidirea noului lacas, pe care spatiul si timpul nu ne permite sa-i amintim. Ei fac parte fie din randurile credinciosilor bisericii noastre, fie din randurile colaboratorilor nostri externi, incluzandu-i pe cei din tara si pe cei din afara tarii. Ne gandim la scumpii nostri frati si surori din Biserica care s-au jerfit atatia ani. Ne gandim la fratii romani plecati dintre noi peste hotare. Ne gandim la Biserica sora din Tampa, Florida si la ceilalti frati din strainatate care au fost alaturi de noi. Ne gandim la toti colaboratorii nostri din Alba Iulia si din tara. Unii dintre acesti dragi ai nostri nu mai sunt printre noi, pentru ca au plecat in vesnicie. Suntem bucurosi insa ca cei mai multi sunt inca in viata si participa fie fizic, fie sufleteste la bucuria noastra. Cu siguranta ca nu vom putea sa le rasplatim si, de fapt, nici nu ne-am propus un asemenea gest. In ultima instanta toti am cautat sa facem ceva pentru Dumnezeu participand la constructie. Dorim insa sa le multumim, sa multumim lui Dumnezeu pentru ei toti si sa-L lasam pe Domnul sa le rasplateasca.